Just a dream...or maybe not

     Deci, cum spuneam, excursia calare de 2 ore a avut loc si a fost atat de frumos ca nu pot descrie in cuvinte, si totusi voi incerca :)
      Ne-am adunat o gasca de 8 insi, toti pregatiti de 2 zile sa plecam in excursie. In noapte de dinainte nu am putut dormi, am stat si am privit tavanul ore in sir, parca vedeam caii alergand prin zapada, aveam atatea emotii , abea asteptam. Dimineata m-am trezit instantaneu, m-am imbracat cu tot ce aveam in dulap , mi-am luat casca si am plecat. Pana sa incalecam am scos fiecare cal si l-am curatat, s-au tavalit prin zapda si apoi s-au linistit.
     Intr-un final am ajuns la momentul plecarii, ne-am urcat pe cai si am pornit. Dealurile din fata noastra parca erau din povesti, alb imaculat, o zapada pufoasa si atat de mare incat calutii nostrii se cufundau chiar si pana la genunchi in ea. La inceput am mers la pas, incet, am vorbit, ne-am relaxat. Dupa ce ne-am oprit si am baut un suc toti eram hotarati sa atacam acele dealuri cum putem noi mai bine. La inceput a fost un galop usor, comod, dar dupa cateva minute s-a transformat intr-un alergat haotic. Nuti, iapa mea cea mica si "ciudatica" alerga cum nu mai alergase nicodata pana atunci. Cand am simtit ca incepe sa bage viteza nu stiam ce sa fac, mam speriat prima data pentru ca daca o lasam sa porneasca stiam ca nu o mai pot opri. Ei bine mi-am luat inima in dinti si am dat frau liber calului. Nuti cum a simtit a si pornit intr-un galop nebun. Ma uitam in lateralele calului si abea atunci percepeam devarata viteza cu care alergam. In momentul acela nu mai simteam decat calul sub mine si zapda in fata, picioarele si mainile mele parca nici nu mai existau. Tot ce stiam e ca trebuie sa tin strans calul si atat. in primele secunde de "nebuneala" nu am mai vazut nimic, am inchis ochii si am stat . Dupa un timp mi-am revenit si am constientizat ce am de facut, atunci a fost un moment de extaz, ma simteam ca in vestul salbatic, noi toti eram niste haiduci gata de lupta. Era mirific, in fata nu vedeam decat zapada si coama fluturanda a lui Nuti. Picioarele mi-erau atat de inghetate incat simteam calul numai cu pulpele, scaritele imi fugisera de mult.  La un moment dat obosisem asa ca mi-am asezat capul pe gatul lui Nuti si am strans-o cu picioarele, nu stiu ce a gandit ea atunci, tot ce stiu e ca s-a oprit intr-un galop controlat, cel de la inceput, domol si relaxant. Dupa ce mi-am tras sufletul i-am facut semn ca poate sa ii dea drumul.
        acele 2 ore au fost pur si simplu magice, eu si Nuti , calarind pe niste intinderi de basm, nu voi uita niciodata acea zi .