Cezar 2

           Ei bine dupa cum spuneam Ramalda si Cezar au plecat impreuna, fericiti, spre apus, intorcandu-i spatele printului. Au trait impreuna astfel multi ani dupa aceea. In tot acest timp s-au schimbat multe..
          Ramalda dorind sa evadeze din lumea normala, dorind sa fie libera, a intrat in Tribul Weirdo. A renuntat la cartofi si pui si a trecut la iarba, a trecut de la a fi o simpla tarancuta la cea mai cunoscuta calareata din trib. Toata lumea o venera si o admira. Ramalda era in sfarsit fericita. Pe de alta parte, printul nu ducea o viata chiar atat de buna. Tatal sau, regele Leonidas, il obliga sa se insoare cu o printesa de departe, din alt regat. Tatal fetei il cunoscuse pe printul Jonathan si era de acord ca acesta sa se casatoreasca cu fiica sa, care era putin irascibila. Jonathan si Lucy au fost nevoiti sa se intalneasca. Ea era nerabdatoare, doarea sa il cunoasca si sa aiba multi copii, dar, din pacate, Jonathan nu simtea la fel.
     Si pana la urma s-au intalnit, s-au privit de sus pana jos, iar Jonathan s-a asezat pe banca cu un aer dispretuitor. Lucy incerca sa ii atraga atentia, sa il faca sa se uite la ea, sa o ia in brate, sa o sarute, dar Jonathan nimic. Nemaiavand ce sa faca Lucy a inceput sa ii povesteasca despre castelul tatalui ei si despre caii pe care ii detine, despre mancarea de cea ma buna calitate cu care ii hraneste, despre nenumaratele masini si nenumaratele terenuri pe care le aveau. Atunci ochii lui Jonathan au inceput sa sclipeasca, s-a intors catre ea si i-a spus:
         - Of , Lucy ! Pana acum nu mi-am dat seama de cat de mult insemni pentru mine si de cata nevoie am de tine! Te rog sa ramai in viata mea pentru totdeauna pentru ca ... si atunci vorbele lui Jonathan au fost oprite de sarutul lui Lucy, care era in extaz.. Jonathan, cel cu parul in vant, i-a marturisit dragostea chiar ei.
            Si asa au ramas Lucy si Jonathan impreuna in zilele ce au urmat. Lucy era fericita, dar dorea sa fie sigura ca Jonathan nu ii va scapa asa ca dorea sa se marite cat mai repede. Astfel s-a dus in camera sa si i-a explicat cum ea vrea sa se casatoreasca in maxim o saptamana :
           -Dragul meu Jonathan , haide sa ne casatorim peste 3 zile! Stiu ca este devreme, stiu ca inca nu ne cunoastem asa bine, dar eu simt acel ceva, simt ca imi tresalta inima cand te vad venind spre mine, cand pui mana pe mine simt numai fiori. Deci spune-mi , ma iubesti cu adevarat? Spune-mi ca sa stiu daca ma meriti.
          - Dar scumpa mea raza de soare, cum poti gandi astfel? Evident ca tin la tine, la sufletul tau si la frumusetea ta !
           - Dar ma iubesti?!
          Atunci Jonathan o privi pe Lucy si rosti cuviintele magice;
           -Da Lucy te iubesc! Cu adevarat te iubesc!
       Lucy ii sari atunci de gat si fugi indata sa se apuce de pregatiri. In acea seara Jonathan s-a dus la caii sai si le-a spus asa :
         -Imi pare rau, imi pare rau ca va trebui sa o suportati, dar avem nevoie de grauntele ei si de terenurile ei! atunci Cente scutura din cap...Da stiu ca e irascibila, si da stiu ca nu este nici foarte frumoasa si poate nici cea mai desteapta, dar pentru binele nostru, al meu si al vostru, prieteni dragi, ma voi sacrifica!
         In acest timp Ramalda aflase de nunta celor doi, dar ea aflase doar partea buna, ca intregul oras. Aceasta, cum avea o inima mare, s-a gandit ca ar fi frumos sa mearga cu Cezar la nunta pentru a-i aminti lui Jonathan ce cal frumos are si pentru  a-i arata ca l-a pastrat la fel de ingrijit, la fel de cuminte si devotat. Ea credea ca Jonathan va fi extrem de fericit deoarece se casatoreste, iar Cezar va fi doar un motiv in plus de bucurie.
       Astfel Ramalda pleaca hotarata spre castel. Aceasta dorea sa ajunga mai repede pentru a avea timp inainte de nunta sa il pregateasca pe Cezar.
          In tot acest timp Jonathan se chinuia sa amane nunta. La inceput a incercat sa se dea bolnav. dar s-a vindecat instantaneu cand a aflat ca prietena sa de 100 de kg dorea sa ii faca un masaj, adica Lucy. Apoi a incercat sa inventeze o plecare in alta tara, dar ea era mereu cu ochii pe el :
            -Jonathan draga, vrei cumva sa pleci, sa ma parasesti? Adica nu ma mai iubesti? Adica eu nu stiu ca de fapt mergi la aia de te tot cheama la caii ei? La aia din satul vecin, aia care iti trimite scrisori noaptea de te intreaba daca dormi? Nu pleci nicaieri dragul meu, vei sta cu mine.
           -Dar iubita mea cum poti crede asta? Eu te iubesc! Cu adevarat te iubesc!
         Ei si astfel niciunul din planurile printului nu au fost de folos. Astfel l-a chemat pe amicul sau de incredere Cornelius sa il ajute cu un sfat:
            _Prietene, uite ce afec nevoia din om, va trebuii sa ma casatoresc cu Lucy, cu scorpia cicalitoare , cat un dulap 2/2..ce ma fac?
             -Dar nu poate fi atat de rau..spunea Cornelius.
            -Da? Nu poate fi atat de rau?! Azi noapte stateam linistit in pat si deodata o aud ca vine, o auzisem din gradina, si am incercat sa ma fac ca dorm. Nici nu am apucat sa inchid ochii bine ca o si simt cum se tramnteste in pat langa mine. Dar eu nu mai eram acolo de mult. Zburasem 2 metri mai incolo. Cand m-am intors inapoi in pat a inceput sa sforaie, apoi sa se foiasca, sa se urce peste mine. Cum voi putea eu sa imi petrec restul vietii cu o femeie care ma poate omora in somn?
          Cand Cornelius se pregatea sa il consoleze pe amicul sau, pe usa camerei intra seful trupelor:
             Jonathan, un calaret necunoscut imbracat intr-un sac de cartofi cu pene a intrat in curtea castelului!
      S-au ridicat si au iesit toti afara.
             Calareata din sac era Ramalda pe Cezar. Venea sa il bucure pe print, sa ii arate cat de sus a ajuns.
             -Jonathan l-a recunoscut pe Cezar si a oprit imediat trupele pregatite de atac:
              -Stati! Aceasta taranca este de pe aici, ea este calare pe maretul Cezar!
               Ramal;da s-a oprit in fata printului, a descalecat si s-a prezentat:
              -Eu sunt Ramalda, ma mai stiti? Mi l-ati incredintat pe Cezar acum 3 ani.Uitati cat de frumos este, la fel ca si atunci cand l-am luat.
              Jonathan ramasese uimit de schimbarea Ramaldei. Crescuse, se transformase dintr-o copila intr-o femeie in toata firea. Era fermecat, pana si in sacul de cartofi lui i se parea ca ea arata mirific.
              -Dar ce te aduce aici Ramalda?
             -Am aflat de nunta si m-am bucurat, am crezut ca doriti ca Cezar sa va fie alaturi in momentele acestea! Ma bucur ca v-ati gasit pe cineva ca dumnevoastra.
           -Ce vrei sa spui?
            -Pai de vita nobila, cu nasul pe sus, cu tacamuri de aur...
             Jonathan nu baga in seama vorbele Ramaldie, era cucerit de frumusetea ei! Tot ce dorea era sa o priveasca mai mult.
             Ramalda dupa ce terminat de spus de ce a venit, a dorit sa se indrepte spre iesire, dar printul a oprit-o.
           -Stai, ramai aici in noaptea asta. Este deja tarziu , iar mie mi-ar face placere sa il am pe Cezar apropae din nou, in grajdul sau vechi. Ramai!
          Ramalda era tentata, si intradevar se intunecase. Astfel a acceptat. Cezar a fost dus in grajd, iar Ramalda a fost condusa in camera ei. Din cand in cand privirile celor doi se intalneau pentru cateva secunde, apoi iar se separau. Tot asa pana sus la camera Ramaldei ce era vizavi de camera printului. Lucy dormea in noaptea aceea la ea la castel, deci printul era liber sa o priveasca pe Ramalda, dar totusi fara ca oamenii sai sa stie. Era de neconceput ca printul cu parul in vant sa fie atras de o taranca.
          Ramalda a primit haine frumoase, de matase si a fost servita ca o regina la masa cu printul deoarece el ordonase astfel. a privit-o indelung pe tot parcursul mesei, dar ea nu baga de seama. Asta il macina pe print, dar nu avea ce sa faca.
           Timpul somnului a venit si trebuiau sa se indrepte spre camerele lor. Au urcat impreuna pe scari fara sa scoata o vorba, apoi cand a venit momentul despartirii s-au uitat unul la altul , iar ochii lor s-a intalnit din nou, acum pentru mai mult timp. Ramalda a ramas incremenita, nu mai vazuse pana atunci un albastru atat de puternic, de stralucitor. Jonathan era prins parca intr-o vraja, ochii sai sclipeau atat de tare, incat ii putea vedea de la departare. Acest moment de poveste a fost intrerupt de unul din oamenii printului ce venea sa aduca paturi noi. Atunci magia s-a rupt si au intrat fiecare in camera sa. Ramalda nu mai simtise asa ceva pana atunci, i se parea ciudat, era fericita fara motiv. Printul se gandea numai la ea, cum sa faca sa o vada din nou.
              In toiul noptii niciunul nu putea dormi. Ramalda nu suporta sa stea inchisa in camera asa ca iesi in curte si se aseza pe o banca. Jonathan nu putea nici el dormi deoarece gandul ii stateau numai la Ramalda astfel s-a gandit sa iasa sa ia o gura de aer.
               Cand Jonathan a vazut-o l-au trecut fiorii, iar Ramalda s-a speriat si a vrut sa fuga. Atunci printul a prins-o de mana si i-a spus:
            -Stai, nu fugi, nu te speria, sunt doar eu. Aseaza-te inapoi sa vorbim, stii si tu ca ce s-a intamplat mai inainte nu a fost doar o privire inocenta. Vreau sa te cunosc..
           -Ramalda se emotiona, nu mai stia ce sa spuna. S-a asezat pe banca, cu spatele la print. Nu mai dorea sa simta acel gol in stomac din nou provocat de privirea calda a printului.
             Jonathan ii oferi un trandafir si ii sopti:
            -Intoarce-te, sa stam ca mai inainte, fata in fata, ochi in ochi, sa te pot privi in lumina lunii.
           Ramalda nu voia, dar inima s-a impotrivit. Astfel privirea ei a intalnit din nou ochii de azur ai printului si nu s-au mai putut desprinde. Au stat asa minute in sir, fata in fata, ochi in ochi.
           Niciunul nu dorea ca asta sa se intample, dar incet incet se indragosteau unul de altul, desi stiau ca dragostea lor este imposibila. Jonathan o iubea, dar inima lui ii era vanduta lui Lucy, iar Ramalda nu putea renunta la viata ei libera, pe campii, desii simtea acei fiori, acei fluturi ce nu-i mai simtise niciodata .
           Toata noaptea s-au privit cu fericire, dar inauntrul lor erau constienti ca nu se putea intampla una ca asta.
           A doua zi era nunta asteptata cu nerabdare de Lucy. Ramalda se trezise zambind pana cand a realizat ca astazi e ziua in care visele ei se incheie, in care nu o sa mai poata sa isi priveasca printul cu nostalgie. Jonathan se trezise devreme pentru a se face gata. La un moment dat amandoi au iesit din camere. Dar de data aceasta capetele s-au coborat in pamant, si au luat-o in parti diferite ale holului.
         Totul era pregatit de nunta: oaspetii erau aici, Lucy reusise sa intre in rochia de mireasa, iar Jonathan isi pregatise verighetele. Ramalda il adusese pe Cezar la altar iar apoi se ascunsese intr-un colt.
         Ceremonia a inceput. Lucy se apropia cutremurand scaunele, iar Ramaldei incepuse sa ii curga o lacrima, apoi mai multe.
          -Printesa Lucynda de Brond il iei in casatorie pe printul Jonathan Leonidas?
          -Eu Lucynda de Brond, il iau de bunavoie si nesilita de nimeni pe Jonathan in casatorie!
         Preotul continua cu intrebarile:
          -Printe Jonathan Leonidas o iei pe Lucynda de Brond sa iti fie soata tot restul vietii, pana cand moartea va va despartii?
        Cand Ramalda a auzit aceste cuvinte a izbucnit in plans, iar Cezar a simtit-o. Atunci acesta a fugit spre ea, i-a facut semn si a luat-o in spinare. A inceput sa fuga spre iesirea din castel. Jonathan avea de ales intre Lucy si Ramalda. Inima sa spunea ceva, dar creierul altceva.
           Jonathan si-a amintit privirea Ramaldei si a stiut ce trebuia sa faca. A pornit repede spre grajd si s-a urcat pe Cente. Acesta a inceput sa galopeze rapid pe urmele Ramaldei.Acesta a sarit peste tot ce i-a aparut in cale, a ocolit, a derapat. In atmosfera aceasta haotica pantalonii stramti ai printului se rupea incet incet, dar lui nu ii pasa.O cauta in continuare pe Ramalda. Acesta a gasit-o exact in locul unde fugise prima oara cu Cezar. A decsalecat si a privit-o de la spate cum suspina. S-a apropiat incet si i-a pus mana pe umar.
          - Te-am gasit!
          - Ce faci aici? Tu trebuie sa fi cu Lucy, nu cu mine, dragostea noastra e interzisa!
        - Nu! Nu pot trai fara tine, am nevoie de tine in viata mea, de privirea si rasul tau. Trebuie sa ma crezi, nu am mai simtit astfel inainte, Te rog asculta-ma si deschide-ti inima!
          Ramalda, cu ochii in lacrimi, a simtit fiori. S-a ridicat de pe iarba si l-a privit pe Jonathan.
            -Intradevar si eu simt la fel, nu pot sta fara privirea ta nici o clipa, dar cum putem rezolva, eu o simpla tarancuta sa ma casatoresc cu un print?
          - Draga mea Ramalda, dragostea invinge totul, vom razbate si ne vom impotrivii lumii! Ai incredere!
           Cei doi s-au intors la castel impreuna pe Cezar. Lumea a fost uimita, iar rochia lui Lucy plezni pe ea de suparata ce era. Ramalda si Jonathan au facut chiar in acea zi nunta, o nunta ca in povesti cu Cezar si Cente alaturi!  Si acum putem auzi tropotele lui Cente in cautarea Ramaldei, daca suntem atenti la padure, in fundul ei unde statea asunsa Ramalda cu Cezar. <3