Marcos si Juanito..

    "Maine va fi o zi mare...maine voi face ceva special pentru tine"  ii sopti Marcos stapanului sau in timp ce acesta dormea linistit in fan. "Cred si eu ca doarme, dupa atata munca merita un somn bun, dar totusi eu nu ma pot abtine"..astfel Marcos , dintr-o-data, necheaza rasunator, destul cat sa isi trezeasca stapanul. Acesta , speriat, se ridica repede -Ce s-a intamplat, Marcos?! - Atunci calul s-a asezat inapoi in boxa lui ca si cum nimic nu s-a intamplat, ei bine asa era Marcos, nu poate sta linistit niciun moment, totul trebuie sa fie depsre el, sa fie mereu bagat in seama...Deci..acesta este Marcos!..
      A doua zi Juanito s-a ridicat cu greu din asternutul de fan si a inceput sa se pregateasca pentru concurs . Da, astazi era ziua marelui concurs la care particip si eu !  Astazi trebuie sa ii arat stapanului meu ca desi nu am dormit toata noaptea nici eu nici el putem sa castigam premiul cel mare . Am emotii, nu este usor, si mi-e teama sa nu ma apuce iarasi hazul, si sa nu ma pot concentra...Juanito e aproape  gata deci urmez eu. Il vad cum se apropie de mine cu saua, cu periile si hamul si ma iau si mai tare fiorii..Ajuns la mine, ma curata bine de tot, si ma echipeaza - eram gata!. Cu cat ma apropiam mai tare de masina cu atat inima imi batea mai puternic, dar nu puteam sa il dezamagesc pe cel ce ma hraneste si ma ingrijeste.
      Nici nu stiu cat am mers, sau pe unde am mers, deoarece mintea mea era doar la ce trebuia sa fac, pasii ce trebuia sa ii execut. Juanito deschide usa si ma trage cu putere afara. Am ajuns in marele oras, plin de fel de fel de oameni, mai bogati, mai saraci, vanzatori, serifi si multe altele. Toata lumea era agitata, dar eu trebuia sa imi pastrez calmul, sa fiu pregatit atat fizic cat si mental. Mai era o ora pana la spectacol, aveam timp sa imi pun ordine in ganduri.. Am ajuns in boxa mea pregatita special si am inceput sa reflectez la antrenamentele facute de mii de ori . Nu am apucat nici 5 minute sa cad pe ganduri deoarece din afara grajdului au inceput sa se auda sunete ingrozitoare, bubuituri, tipete..Din cele auzite se apropia El Santo, spus si "Spaima" ..Atunci pe usa a intrat cel mai mare cal pe care il vazusem pana atunci. Negru, cu coama pana la bot, batant din copita cu putere in betonul din grajd. Era legat din 7 parti, cu tot felul de franghii si tinut de 10 oameni pentru a nu scapa. Arata ca si un monstru. Doar cand te privea, cu ochii aceia plini de ura te trecea un fior prin tot corpul. Apoi am aflat ca va trebui sa concurez cu el. Nu era de ajuns ca aveam emotii, ca nici un amarat nu puteam sa inving, acum va trebui sa il inving pe campion. Nu era cea mai buna zi a mea.
         Juanito mi-a adus apa, apoi mi-a soptit ca incepem. Nu ma simteam pregatit, dar el imi tot spunea ca va fi bine, ca nu e greu, vom reusi...Pacat ca nu puteam crede nici-o vorba de a sa. Am ajuns la intrarea in teren. Sariturile ce trebuiau executate mi se pareau mult mai grele ca la antrenament, desi era la fel. Juanito si-a strans picioarele sale slabe pe langa burta mea, a luat darlogii in mana si m-a incurajat spunandu-mi :"Hai ca putem sa o facem!" Mi-am amintit atunci cum tatal meu nu si-a lasat balta stapanul in aceste momente, si ca asta trebuie sa fac si eu, trebuie sa uit de emotii sa trec peste nesiguranta si sa sar acele obstacole.
       Si am pornit! Pasii mei trebuiau sa fie corecti, perfecti, dar parca mintea mea imi soptea numai sa ma impiedic. Din fericire nu m-am impiedicat si am reusit sa sar primul obstacol. Lumea a aplaudat iar eu m-am simtit usurat pentru 2 secunde pana cand am vazut urmatoarea bara. Juanito era atent la mine si imi soptea pasii ce trebuia sa ii fac, dar parca vorbele sale formau o galagie din care nu intelegeam nimic. Ma incalzisem deja la ultimul obstacol, ochii aproape mi se inchideau, eram intr-o stare in care tot ce voiam era sa ma intorc, sa fug din nou liber pe campuri , dar Juanito nu m-a lasat.. Pulpele sale m-au strans tare si mi-au dat un impuls, am stiut ca trebuia sa pornesc. Galopul meu aproape imi scapa de sub control, fiecare pas imi dadea impreisa ca voi cadea. Ma apropiam repede de cele 3 bare, iar Juanito era pregatit pentru momentul nostru de glorie, dar eu in adancul meu simteam ca nu pot face asta, nu puteam sa ii ofer acel moment de glorie. Juanito a simtit ca incetinesc, mi-a dat pinteni, m-a incurajat , dar eu nu voiam sa il stanjenesc, nu voiam sa cad rusinos in fata lumii. M-am intors fix in fata obstacolului si am iesit din teren. Juanito era sigur ca putem face asta, dar mie mi-era teama. Nu cred ca m-a inteles, era atat de suparat cand el, Santo a fost anuntat catsigator. Atunci am vazut in ochii lui Juanito dezamgirea pe care nu o mai vazusem pana atunci. Nu puteam sa ii explic nimc, nu puteam face nimic. Am ajuns in boxa mea de acasa, dar Juanito, in loc sa doarma in fan cu mine , cum obisnuia a plecat. S-a mai intors abia a doua zi la rasarit. Nu stiu unde fusese, dar nici nu ma interesa.
         A venit sa imi dea de mancare, eu i-am lins mana, am incercat sa ma aporpii dar mi-a inchis usa in bot. Ma simteam parasit, Juanito al meu nu mai era la fel si stiam ca e vina mea. Ar fi trebuit sa fac acea saritura. Nu ar fi trebuit sa ma tem daca el mi-a zis ca pot sa o fac. Nu aveam pofta de mancare, nu puteam nici sa beau apa. Dupa o zi de gandire si framantare am relizat ca nu pot trai astfel, m-am hotarat ca asta se va schimba azi. Cand a venit sa imi aduca apa din nou am inceput sa sar, sa lovesc, incat sa ies de acolo. Am reusit sa ajung in padure urmat de Juanito exact cum voiam. Nu stiam exact ce fac, stiam doar ca trebuie sa ii demonstrez ca pot! Crengile din fata mea pareau inalte, asa ca mi-am luat inima in dinti si in galopul acela nebun mam apropiat de ele. Eram gata sa sar, Juanito se uita la mine si nu intelegea ce se intampla. Am ajuns in fata crengilor si mi-a ridicat cu putere picioarele. Am simtit vantul ce imi batea in coama, iar la un moment dat eram deasupra pamantului, apoi eram dupa crengi. Reusisem! Sarisem peste crengile acelea fara teama, fara emotii. Juanito a alergat spre mine si mi-a apucat capul in mainile lui. M-a sarutat pe frunte si s-a uitat cu bucurie in ochii mei . Am mers acasa impreuna, alergand si pregatiti pentru urmatorul concurs.
        Au urmat multe concursuri castigate apoi ! <3