Cezar 1

    Cezar este un calut frisian, extrem de prietenos, care se ataseaza repede, cu o coama neagra si lunga ce ii acopera din cand in cand ochii sai calzi. Acesta locuieste intr-un castel, impreuna cu stapanul sau si cu prietenii sai D'Artagnan, Cente, Petre si Sophie. Cezar, desi e prietenos, este in acelasi timp un calut singuratic, nu are incredere in oameni. Totusi toate acestea urmeaza sa se schimbe cand Cezar o intalneste pe Ramalda, o simpla taranca .
     Aceasta ajunsese din greseala la castel atunci cand cauta mure si fragi pentru familia ei. Ramalda il stia pe print dar nu stia ca acesta avea cai. Ramalda din copilarie iubea caii , iubea sa fie langa ei, sa ii curete, sa ii ingrijeasca, orice legat de aceste fiinte minunate. Ajunsa la castel nu rezista sa nu intre; din fericire portile erau deschise deoarece era festival. Tarancuta s-a ascuns prin multime si a ajuns inauntru. Incaperea era atat de mare incat abea vedeai ce e in capatul celalalt. Aceasta a pasit precauta pe holul lung pana la o usa, nu stia unde duce asa ca a decis ca mai bine se intoarce, dar chair atunci a auzit niste pasi: printul si tatal sau intrau sa ia masa. Nu stia ce sa faca, trebuia sa se ascunda astfel a intrat repede pe usa aceea si a facut liniste. Atuncia nu i-a venit sa creada ce ii vedeau ochii : cel mai frumos grajd pe care il vazuse cu cei mai minunati caii pe care ii vazuse vreodata. Se simtea ca in paradis. Primul calut care a intampinat-o a fost D'Artagnan fiind cel mai mic si mai curios. La caii printului nu aveau voie alti oameni decat el . Ramalda s-a dus pe la fiecare si le-a dat iarba, zahar si ce mai avea prin buzunare. Intr-un sfarsit a ajuns la boxa lui Cezar, care a  aparut suparat, introvertit. S-a apropiat, a intrat langa el iar acesta s-a dat inapoi, era precaut. Ramalda a scos ultimul cubulet de zahar si un mar si i le-a intins. Vazand ca nu le vrea, le-a mancat ea.  Atunci Cezar a venit si i-a insfacat marul apoi s-a intors in coltul sau. Ramalda a realizat ca Cezar este jucaus, ca are spiritul unui cal iubitor si devodat. Incet, incet s-au apropiat, Cezar i-a lins mana Ramaldei si au devenit prieteni. Ramalda si-a petrecut toata dupamiaza acolo si ar mai fi stat daca nu auzea pasi . Si-a luat la revedere de la Cezar si a promis ca se va intoarce. Astfel a sarit pe geam si s-a intors acasa fara de fragi sau mure.
    Toata noapte s-a gandit numai la Cezar, iar a doua zi de dimineata a inceput sa adune toate merele si zaharul pe care l-a gasit si a pornit spre Cezar. Drumul era lung , dar merita! Ajunsa acolo a sarit pe geam si s-a dus direct la Cezar. Acesta cand a vazut-o a inceput sa faca galagie , iar Ramalda s-a speriat. A auzit pasi si a cautat un loc sa se ascunda. Cezar s-a asezat jos, iar ea s-a ascuns intre el si o gramada de fan. Acesta statea nemiscat, parca stia ce se intampla si stia ca trebuie sa isi apere prietena. Pana la urma printul a plecat, iar Ramalda si Cezar au ramas din nou singuri. Aceasta dorea mai mult totusi, dorea sa iasa sa se plimbe, sa ii arate lui Cezar ce inseamna viata adevarata.
     Astfel a doua zi, stiind ca printul si tatal sau pleaca la un carnaval in orasul invecinat si-a propus sa il scoata pe Cezar in natura. S-a trezit de dimineata devreme si a pornit spre castel. A descoperit cum poate deschide usile si sa iasa fara sa fie observata. Ajunsa cu Cezar, care parea cel mai fericit cal de pe pamant, in padure, i-a dat drumul. Acesta a inceput sa se zbenguie, sa se jace, iar dupa ce a terminat s-a intors in fata Ramaldei si a asteptat un semn, dar aceasta i-a aratat ca poate sa se joace in continuare. S-a urcat in spatele lui si au pornit amandoi la drum. Au inconjurat padurea si s-a distrat de minune. In ochii amandurora se citea fericirea . Din pacate ziua era pe sfarsite si fiecare trebuia sa se intoarca acasa. Ramalda si-a luat la revedere de la Cezar si l-a dus la grajd cu grija fara ca nimeni sa o vada. I-a promis din nou ca se va intoarce si a plecat. Astfel s-au vazut Cezar si Ramalda mult timp, fara ca nimeni sa stie, doar ei doi , fericiti si impliniti deoarece fiecare isi gasise jumatatea.
     Totusi Ramalda, fata de Cezar , realiza ca nu mai poate continua asa. Noaptea statea si se gandea cum sa procedeze, stia ca nu isi permite sa il cumpere pe Cezar si stia ca nu are cum sa il convinga pe print sa il ofere in dar. Stand asa nopti intregi pana la urma ii veni o idee. Daca se casatorea cu printul toti caii i-ar fi revenit ei, inclusiv Cezar. Era singura solutie! Dar cum sa se casatoreasca ea cu printul? Doar era print si nu oricine avea sansa sa vorbeasca cu el, dapai sa se casatoreasca. De asemenea ei nu ii place printul, il dispretuia deoarece isi tinea caii inchisi. Dupa inca cateva nopti a realizat ca nu se poate casatori cu printul. Singura solutie ramasa era sa il fure pe Cezar. Ea nu doarea sa faca rau nimanui, dar si ea isi dorea sa fie cu Cezar si si el cu ea, deci nu facea nimic rau. Asa ca a procedat ca in prima zi in care l-a scos pe Cezar, dar de data asta in loc sa il duca la castel l-a adus la ea acasa, ascuns de parintii ei. Au mai trecut cateva zile extrem de fericite pentru cei doi pana cand printul s-a intors si a observat lipsa calului sau. A anuntat tot satul si a anuntat de asemenea ca cel ce l-a luat va muri, i se va taia capul. Ramalda nu stia ce sa faca atunci cand a aflat vestea. Nu putea sa recunoasca, familia ei avea nevoie de ea la fel si Cezar. S-a hotarat sa fuga peste hotare unde nu o va gasi nimeni.
      L-a echipat pe Cezar si au pornit intr-o noapte furtunoasa, deoarece daca mai astepta mult era posibil sa o descopere printul. Pe drum si-a dat seama ca nu mai putea inainta din cauza vremii. S-a oprit la primul han de pe drum. L-a legat pe Cezar ascuns sub un acoperis si a intrat sa se incalzeasca un pic .Cand a deschis usa, fix in fata ei a aparut printul care isi cauta calul. Nu ii venea sa creada. Printul a interogat-o si pana la urma oamenii sai l-au descoperit e Cezar si l-au luat.
      Ramalda cu ochii in lacrimi il privea pe prietenul ei drag, Cezar cum se indeparteaza. Printul era atat de manios incat a hotarat sa ii taie capul chiar a doua zi. Pana atunci ea trebuia sa stea inchisa in subsol.
     Si veni si ziua aceea. Toti oamenii se adunasera, era un eveniment nemaivazut. Familia Ramaldei era sfasiata, dar nu avea ce face, era voia printului si a regelui. Totul era pregatit, trebuia doar sa vina printul. Acesta a venit calare pe Cezar, cu greu insa deoarece calul simtise ce se intampla si incerca sa impiedice venirea sa. Pana la urma calul a fost priponit bine , iar printul s-a apucat de treaba, de aranjat totul. Dupa discursul sau lung urma sa o omoare pe Ramalda. Aceasta nu isi pierduse speranta, s-a uitat in ochii lui Cezar si i-a zambit. Atunci acesta a inceput sa se agite pana cand a rupt toate franghiile cu care era legat. Dintr-un salt a ajuns pe platforma unde era printul si Ramalda. L-a daramat pe print, iar fata a sarit in spatele sau. Cezar a inceput sa alerge nebun, dar a fost oprit de oamenii regelui. Speranta lor murise cand s-au vazut inconjurati de o multime de oameni cu armele spre ei. Cezar inca incerca sa lupte, ranindu-se in franghiile ce erau aruncate asupra sa.
     Printul a observat toate acestea si si-a dat seama ca Cezar nu il ubeste pe el ci pe Ramalda. Instinctul de print ii spunea ca trebuie sa ii omoare pe amandoi, dar inima ii spunea ca trebuie sa ii lase sa traiasca ferciti impreuna. Deodata printul vedea lumea altfel. S-a apropiat de Ramalda si a indepartat oamenii si franghiile de pe Cezar. I-a apropiat pe cei doi si i-a facut semn fetei sa se urce. Cezar s-a asezat, iar Ramalda a urcat glorioasa pe spatele sau. Printul le-a ingaduit sa plece unde vor ei, departe spre apus si sa nu se mai intoarca decat daca le este dor de casa. Cei doi erau atat de fericiti nici nu se poate descrie. Au plecat fara sa mai stea sa puna intrebari. Cezar s-a intors dintr-odata si a zbughit-o unde a vazut cu ochii.
     Peste timp Ramalda i-a trimis printului o scrisoare si i-a spus ca totul este bine, i-a spus ca a facut un gest onorabil si ca nu il vor uita, nici ea nici Cezar. <3